BOLI CAUZATE DE CARENTA UNOR VITAMINE

In ultima vreme auzim tot timpul de vitamine si de felul cum acestea ne influenteaza viata. Dar ce sunt cu adevarat vitaminele? Ele sunt substante organice cu rol absolut necesar in reglarea proceselor vitale, dar nu hranesc in mod direct organismul. Majoritatea vitaminelor sunt substante pe care organismul nu le poate forma el insusi. Cele mai multe dintre ele sunt luate din hrana, fie gata prelucrate ca vitamina, fie sub forma unor provitamine. Vitaminele sunt necesare dietei umane numai in proportii de cateva miligrame pe zi. Diferenta intre acestea si minerale este faptul ca vitaminele sunt distruse de temperaturi ridicate in timp ce mineralele nu sunt. Multe vitamine sunt instabile si se pot pierde in timpul prepararii mancarii.

La inceputul secolului XX, multi nutritionisti erau preocupati in principal de calorii, care erau considerate ca fiind factorul principal al unei diete. Totusi cativa pionieri in cercetare, precum Lunin sau Hopkins au descoperit prin experimente ca animalele, care au fost supuse unei diete purificate sau inadecvate, au dezvoltat unele deficiente sau boli, care puteau fi tratate sau prevenite cu mici cantitati din anumite alimente sau extracte. Efectul benefic al acestor suplimente s-a datorat, dupa cum a fost aratat, prezentei unor substante nutritive nedescoperite pana atunci, existente in ficat, in legume si in alte alimente „protectoare”. Experimentele au dus la descoperirea acestor substante, a vitaminelor si necesitatea lor pentru viata animala. Studiile experimentale au dat posibilitatea oamenilor de stiinta sa extraga vitaminele din alimente, sa le purifice, pentru a putea sa le studieze structura chimica. Acest lucru a dus la sintetizarea si producerea vitaminelor la scara industriala. Aceste vitamine sintetice sunt identice din toate punctele de vedere cu cele prezente in alimente; ele sunt folosite ca medicamente pentru a preveni carentele, ca ingrediente ale unor alimente pentru a le imbogati valoarea nutritionala si ca aditivi in nutretul animalelor, cerute de fermele de animale.

Vitaminele au fiecare are un rol absolut precis in care nu pot fi inlocuite. Dupa proprietatile si modul lor de actiune, vitaminele pot fi impartite in doua mari grupe: cele solubile in grasimi si cele solubile in apa. Vitaminele solubile in grasimi, A,D,E si K, se dizolva in solventi precum benzina, eterul sau grasimi iar cele solubile in apa, nu pot fi dizolvate in grasimi ci doar in apa sau in solventi de genul alcoolului. Acesta clasificare ne ajuta sa intelegem anumite lucruri. De exemplu vitaminele solubile in grasimi ale laptelui se regasesc si in smantana, iar cele solubile in apa raman in laptele degresat.

Atentia asupra aprovizionarii dietei cu suficiente vitamine a devenit o necesitate in viata moderna urbana. Consumarea mancarurilor foarte rafinate a crescut in ultimii ani. Prin imbogatirea unor alimente importante cu vitamine si prin imbunatatirea procedeelor de preparare si pastrare a acestora, a devenit posibila cresterea calitatii conditiilor de hrana a individului mediu, in comparatie cu cel de acum un secol. In plus bolile cauzate de carenta de vitamine, care erau foarte frecvente acum 60 de ani au devenit rare datorita cunoasterii si disponibilitatilor vitaminelor. hm892i9149nmmn

Vitamina A propriu-zisa se gaseste in alimentele de origine animala( ulei de peste, unt, frisca, smantana, lapte gras, branzeturi grase, ficat, galbenuse de ou). In alimentele de origine vegetala ea se gaseste in forma de provitamina A (stevie, urzica, spanac, laptuci, morcovi, sfecla rosie, ridichi, precum si unele fructe: cirese, piersici, caise) si in cereale: porumb. Aceasta se pastreaza in legume chiar dupa murare, congelare sau sterilizare.

Rolul vitaminei A este de a stimula cresterea, de a favoriza procesele de aparare a pielii si mucoaselor contra infectiilor si de a mijloci adaptarea vederii la intuneric. Spre exemplu ea ajuta la combaterea acneei si mentine chiar si starea de sanatate a dintilor si parului, combate ridurile. Copiii, adolescentii, femeia insarcinata si care alapteaza au nevoie de un plus de vitamina A.

XEROFTALMIA. De-a lungul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX, boala numita xeroftalmie sau ochi uscati era deseori intalnita la copii malnutriti si mai ales in perioadele de foamete. La aceasta boala glandele lacrimare se usuca si suprafata ochiului devine cetoasa si opaca. Putea aparea si o infectie care producea afectiuni permanente sau chiar orbirea. In 1904 doctorul japonez Mori a recomandat ca boala sa fie tratata cu ulei de ficat de cod sau cu ficatei de pui, dar importanta acestei observatii nu a fost recunoscuta in acea vreme si in timpul Primului razboi mondial datorita carentei de vitamina A acesta boala a fost larg raspandita in randul copiilor danezi. In mod ironic, aceasta a fost un rezultat al faptului ca danezii exportau untul in Marea Britanie, unde era cumparat la un pret mare din cauza crizei de alimente din timpul razboiului si copiii danezi primeau doar margarina si lapte degresat – produse ce nu contin vitamina A. Dupa ce s-a dovedit cauza acestei boli guvernul danez a luat masuri pentru limitarea exportului de unt, ceea ce a dus la o scadere drastica a cazurilor de xeroftalmie.
Vitamina B1 favorizeaza cresterea. Este factor de nutritie necesar bunei functionari a sistemului nervos, a inimii si a tubului digestiv. Se gaseste in cantitate mare in drojdia de bere uscata, numita „drojdia fortifianta”, in fulgii de germeni si taratele de grau, in ciuperci, legume uscate si nuci. Se mai gaseste in ficat, rinichi si carnea slaba de porc. Ea face parte din categoria vitaminelor solubile in apa si se pierde prin fierbere. In acelasi timp ce celelalte actiuni fiziologice ea previne si raul de mare sau de avion.
BERIBERI. Acesta boala a fost atat de raspandita in tarile orientale incat a devenit cea mai mare boala a lumii acum o suta de ani. Aceasta boala afecteaza sistemul nervos, iar efectele ei constau in slabiciune, pierderea apetitului, oboseala, nervozitate, paralizie, dureri, umflarea membrelor datorate acumularii de fluide. Inima se mareste si isi incetineste bataile, iar intestinul gros isi pierde tonusul. Mortalitatea este ridicata. Deoarece aceasta boala a fost des intalnita in randul marinarilor japonezi, medicul Tataki a aratat ca boala putea fi prevenita prin schimbarea dietei marinarilor cu una formata dintr-un amestec de carne si legume. Cercetarile din anii 1890 au aratat ca boala era cauzata de folosirea exclusiva a orezului decorticat si chiar aceste coji indepartate vindeca boala. Ceea ce de fapt cauza aceasta boala este carenta vitaminei B1, cea care se gaseste in aceste coji.
Vitamina B2 joaca un rol deosebit in mecanismul vederii, mentinerea integritatii pielii si mucoaselor, avand un rol important in arderea glucidelor. Alimentele de origine animala care au un continut bogat in vitamina B2 sunt rinichiul, ficatul, inima, creierul, splina, carnea de peste, icrele, zerul de lapte si albusul de ou. Alimentele de origine vegetala bogate in vitamina B2 sunt: papadia, urzicile, spanacul, fasolea verde, ardeiul gras, caisele, capsunile, strugurii, prunele si caisele uscate. Aceasta imbunatateste starea de sanatate a parului, unghiilor si previne crampele musculare, carenta acesteia ducand la unghii sfaramicioase si casante si par tocat.