Iohannis a vorbit în Casa Surzilor

După ce luni în șir l-au ignorat, l-au luat peste picior și nu l-au scos din „mutălăul”, ”autistul” și ”Frankenstein”, domnii parlamentari de la PSD-ALDE și iluștrii lor votanți au observat, cu spaimă, un lucru la care nu s-ar fi așteptat: că ”mutălăul” vorbește. Fără hârtii în față, fără șoptit în căști, vorbește din capul lui și spune lucrurilor pe lume. După ce-a plecat Băsescu, acum doi ani, nimeni nu le mai zisese verde-n față acestor domni ce gândește despre ei, nimeni nu le mai arătase oglinda, să se vadă, în toată splendoarea mârlăniei lor.

Citește si: Și președinții mor în picioare, nu-i așa?

Discursul de ieri al lui Iohannis a fost o radiografie a României de azi. Și ce s-a întâmplat în Parlament e o reflectare a ce se întâmplă în stradă. Mesajul președintelui a fost clar, onest și rezonabil: PSD a câștigat alegerile, PSD trebuie să guverneze, dar nu oricum. PSD are de făcut spitalele cu 3.000 de locuri promise de Dragnea în campanie, sutele de școli și grădinițe, autostrăzile nesfârșite înscrise în programul electoral, însă nu trebuie să facă din grațierea tâlharilor o prioritate, cu atât mai mult cu cât asta n-a fost trecută pe nicăieri în program. Și care a fost reacția parlamentarilor puterii? Să plece din sală huiduind și înjurând, ba chiar troznindu-l pe un deputat USR care a încercat să-i filmeze. Văzând acea adunătură de burtoși și pițipoance care mai aveau puțin și le pleznea botoxul de indignare, am crezut, pentru o clipă, că-s o adunătură de loaze care au primit, la teză, probleme pe care nu știu să le rezolve și ies din clasă, blestemându-și profesorul. De parcă n-ar fi știut că reacția asta o vor avea slugile lui, de parcă n-ar fi știut că tot acest circ fusese regizat dinainte, Dragnea a rămas în sală, dar a făcut pe niznaiul, susținând, tot ca să iasă el ca păduchele în frunte, că era o chestie de bun simț să rămână toți parlamentarii în plen. Carevasăzică, restul parlamentarilor PSD sunt niște nesimțiți, numai el, Liviu Dragnea, liderul maxim, e tobă de bun simț.
Ce am văzut în Parlament vedem în fiecare zi și în fața Cotrocenilor: aceeași adunătură de indivizi violenți, agresivi, care nu au cultura dialogului, nu au umor, nu au imaginație. Din fericire, nu mai au și bâte, ca tovarășii lor de idealuri din mină, de acum 27 de ani, că atunci ar fi fost rău. Și nu încercați să le luați apărarea celor din fața Cotrocenilor. Nu sunt nici prostiți, nici manipulați: sunt cum vor ei să fie. Nimeni nu-i obligă să se uite la RTV și la Antena 3, nimeni nu-i țineți legați cu forța în fața televizoarelor. Pot vedea cu propriii lor ochi ce e în jur, dar nu o fac, fiindcă asta ar însemna să-și recunoască și partea lor de vină pentru că s-a ajuns aici. E mai ușor să dea vina pe alții pentru eșecul lor, e mai ușor să spună că sunt săraci, neglijați și au pensii mici fiindcă Iohannis, în cârdășie cu Soroș, multinaționalele și marțienii care bagă lumini de 7 wați în lanterne le vor răul. La fel și cei aduși cu autobuzele și microbuzele din toată țara, pe banii bugetului, adică ai noștri. Și ei ar fi putut să se opună, să refuze să fie duși ca oile la București, dar n-au făcut-o. De ce să dea cu piciorul unui salar rezonabil de bugetar, de ce să renunțe la tăiatul frunzei la câini, când le e atât de bine la căldurica statului? Ca să meargă pe urmă să lucreze în privat și să curgă apele pe ei de efort?

Cele întâmplate în ultimele zile dovedesc, o dată în plus, că astăzi nu mai există o singură Românie, ci două Românii. Una a bunului simț, cu oameni frumoși la suflet, care scandează cu umor, nu sunt violenți, fac curat ca-n palmă în piață, înainte să plece și, mai ales, vor să nu fie mințiți, ci să fie guvernați după dreptate, și una a mârlăniei, a prostiei agresive, a dezinformării, a convingerilor aiuristice, a unor oameni violenți, în care televiziunile au injectat seară de seară tone de ură, a unor oameni pe care nu-i deranjează că sunt conduși de hoți și de corupți, câtă vreme hoții le dau și lor niște firimituri din hălcile uriașe furate de ei. În decembrie, România ar fi avut șansa să aleagă prima lume și să meargă spre viitor. Fiindcă unii au fost prea comozi sau pentru că n-ar fi vrut să voteze, probabil, decât cu Iisus Hristos sau Făt-Frumos, adică doar cu niște candidați perfecți, România a ales trecutul. În momentul de față, suntem în plin an 1990, când ”IMGB făcea ordine”. Rugați-vă totuși ca Olguța, Codrin și alte capete înfierbântate din PSD să nu ne aducă în anii 50 și să umple pușcăriile și Canalele cu noi, doar pentru faptul că îndrăznim să gândim liber.